ueg

ŞI AU TRECUT 60 DE ANI

     Europa încerca să-și revină după coșmarul celui de al doilea Război Mondial, conflagrație care a marcat adânc, a însângerat chiar, și lumea sportului. Și a gimnasticii, totodată. Încet-încet, ”Bătrânul continent” se trezea la viață, își pansa rănile și începea un nou drum ștergând, dar fără să uite, consecințele acelor ani grei.
1955-boris-shakhlin-urssEste perioada în care și Federația Internațională de Gimnastică își revenea croind planuri de viitor, încerca să resusciteze această disciplină care primise, la rându-i, lovituri grele. Între altele, a început să se aducă în discuție, pe de o parte reluarea Campionatelor Mondiale, pe de alta înființarea unei noi competiții la nivel continental, propunându-se, astfel, crearea ”Cupei Europei”, ceea ce avea să se redefinească nu după multă vreme, în Campionate Europene.
Regulamentul acestei noi competiții, denumită “Cupa Europei”, avea să fie stabilit abia la al 35-lea Congres FIG, desfășurat la Viena, în 1956, regulament care prevedea ca întrecerile să se desfășoare o dată la doi ani, între Campionatele Mondiale și Jocurile Olimpice, într-unul din orașele europene, fiind deschise tuturor federațiilor afiliate la forul internațional.
1975-1977-1979-nadia-comaneciLa același Congres de la Viena, la propunerea și din inițiativa României, s-a decis, de asemenea, și crearea unei competiții similare feminine, pentru a fi în ”echilibru” cu competiția masculină, argumentația specialiștilor români în favoarea acestei idei fiind extrem de solidă și convingătoare. Drept urmare, doi ani mai târziu, având ascendentul ”europeanului” de la Frankfurt, și gimnastele  au un campionat propriu, debutul fiind făcut în Sala Floreasca din București.
Trebuie spus că, la ora creării acestor ”campionate europene” gimnastica se afla sub egida Federației Internaționale de Gimnastică, având în vedere că forul continental european avea să se contituie mult mai târziu, în 1982.
Dacă asupra întrecerii masculine mai planează unele dubii asupra numelui de start și a momentului în care s-a produs schimbarea, în ceea ce privește competiția feminină, situația este clară, aceasta debutând sub numele de ”Cupa Europei”, pentru a deveni Campionat European în 1965, la Sofia, cu precizarea ca numerotarea s-a păstrat. De altfel, succesiunea Campionatelor Europene, precum și formatul lor, a suferit pe parcursul anilor numeroase schimbări, cu deosebire după 1986, când Uniunea Europeană de Gimnastică și-a asumat rolul organizatoric al întrecerii continentale, care au intrat sub egida UEG la nivelul juniorilor în 1986 (Karlsruhe), iar la cel al seniorilor în 1987 (Moscova).
1998-2000-2002-svetlana-khorkina-rusiaPână la sfârșitul anilor ’70, Campionatele Europene au fost rezervate numai seniorilor – în 1978, la Milano au intrat în scenă și juniorii -, fiind programate din doi în doi ani (cu excepția anului 1990), în alternanță cu cele ale seniorilor, pentru ca, din 1994, întrecerile să fie comune, la aceleași date și în același loc.
În 2004, Uniunea Europeană de Gimnastică a decis, din nou, schimbarea alternanței, după sistemul un an cu Campionate Europene pe echipe (seniori și juniori) fără individual compus, în cel următor doar cu întreceri pentru individual compus și aparate (masculin și feminin), coincidența făcând că anii pari sunt ai echipelor, iar ceilalți ai concursului individual.
Un sondaj realizat de Uniunea Europeană de Gimnastică și dat publicității în 2014, a reliefat faptul că gimnastica a atins o arie de cuprindere cvasi-totală, fiind un sport cu o audiență foarte ridicată.
În cele șase decenii care au trecut de la decernarea primul titlu european al gimnasticii artistice s-au afirmat cu pregnanță gimnaști și gimnaste care și-au pus amprenta asupra dezvoltării acestei discipline pe plan continental și mondial, între cele mai titrate țări aflându-se România și Rusia (URSS), care au ”partea leului”, dacă ne referim la un clasament al numărului de medalii adjudecate de-a lungul anilor de țările participante la întrecerile continentale.
Schimbându-se formatul campionatelor s-a schimbat și modalitatea de numerotare a competițiilor, fiind adoptate diverse scheme (păstrarea ordinei succesive atunci când se ia în calcul edițiile cu concurs pe echipe și separat a celor individuale). Este de acceptat că nu se face nicio eroare nici dacă se face referire la numărul total de ediții (în 2014, la Sofia, s-au consemnat 36 de ediții masculine și 35 de ediții feminine) sau se adoptă numerotarea separată, conform formatului actual.
2004-marian-dragulescu-romaniaLa 23 ianuarie 2015, la Lausanne, a avut loc reuniunea Comitetului Executiv al UEG, în cursul căreia s-a decis orașul gazdă al Campionatelor Europene din 2017, a 7-a pe răbojul edițiilor individuale. A fost aleasă România pentru a fi organizatoarea unei ediții jubiliare, un an în care se împlinesc 60 de ani de la debutul întrecerilor continentale feminine, care au avut loc la București, în 1957, și, de asemenea, 40 de ani de la cea de a doua victorie a Nadiei Comăneci la Praga, în 1977. O a 7-a ediţie continental va fi la Cluj-Napoca, în perioada 19 – 23 aprilie 2017.
Așadar, cu start al Campionatului European al seniorilor în 1955, la Frankfurt, cu cel al senioarelor la București, în 1957, apoi, introduse fiind întrecerile juniorilor, în 1978, la Milano, precum și Jocurile Europene (2015) și Campiopnatele Sportive Europene (din 2018) întrecerile la nivelul ”Bătrânului continent” au adus în prim-plan, cu fiecare ediție, gimnaste și gimnaști care au scris și scriu istorie în sportul mondial.
Între aceștia s-au aflat și se află constant și reprezentanții școlii românești, la nivelul sportivilor, al tehnicienilor, al implicării în dezvoltarea acestei discipline…